Ploaia

Este un timp mohorat, de parca norii plang peste mine… peste iubirea infinita ce o simt in inima mea, dar, cu toate astea, linistea susurata din jur pare un ritm al pasilor pe tatami…
Incerc sa fug de amintirea imbratisarii noastre si de strangerea copilareasca de mana, cand eu incercam sa filosofez, pentru ca privirea mea sa nu te caute, simtindu-ma in pace impreuna cu tine,
Ne-am spus cuvinte de despartire, m-ai ascultat cu inima, plecand grabit cu speranta de a ma revedea la intoarcere…
Trenul s-a indepartat indiferent, iar ploaia m-a acompaniat aproape tot drumul…
Te priveam in minte cum fugeai spre o tinta numai de tine stiuta, avand in urechi rasuflarea ta si pe umeri urma mainilor tale…
Ploua, iar apa mangaie gandurile mele care se intorc mereu si mereu la tine…
De ce mi-e dor de noi?

Advertisements

One thought on “Ploaia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s