Sunt blonda spre foxy

De cand ma stiu, starea mea de spirit este reflectata in modul in care imi sta frizura, de parca culoarea si textura firului de par ma tradeaza in cel mai josnic mod.

Recunosc, de multe ori, stiind lucrul acesta, am facut haz de necaz.

De la bunicul meu, Doamne-Doamne sa il odihneasca in pace, am mostenit ceea ce se numeste par albinos.

Sora mea, mai mare, Carmen mi-a observat un fir de par alb cand aveam zece ani, eu fiind foarte mandra de asta, caci mama mi-a spus ca inseamna ca voi avea noroc, mi l-a smuls ca sa mi-l arate, ceea ce m-a necajit foarte tare, dar ea a fost foarte incantata de pozna pe care a facut-o.

Tata ma pacalea sa merg cu el la tuns, spunandu-mi ca daca ma las tunsa, imi da o ciocolata. Parul meu era saten si batea tare in roscat, asa ca si castanele toamna, iar mamei ii placea, dar fiind foarte matasos, coditele stateau ok pana ieseam din casa, iar pana la gradinita, indiscutabil aveam o codita mai sus si una mai jos, caci parul meu parea a avea personalitate proprie.

Dorinta tatei de a avea un baiat nu s-a materializat niciodata, dar tunzandu-ma cu scuza ca mi se va intari firul de par, ma facea sa par un baietel pus pe sotii, in plus aveam ochelarii in trend cu moda, iar aparitia mea te ducea cu gandul la John Lenon in miniatura.

Intotdeauna sora mea era fetita, iar eu baietelul, caci cea mai dureroasa amintire din copilarie a fost aceea fotografiei pe plaja, cand Carmen a fost costumata in Narghita, cu sari si bulina in frunte, iar eu in indian ,, pieile rosii” cu palaria cu pene de vultur, cu un brau cu panglici in jurul taliei si cu un topor mai mare decat mine si exprimandu-mi toata nemultumirea prin strambatura datorata mai mult soarelui puternic care imi intra in ochi.

Cand la radio a inceput sa cante Mireille Mathieu, am descoperit tunsoarea bob, iar tata nu m-a mai convins cu ciololata sa ma tund.

Am purtat aceasta frizura mult timp, chiar daca inca mai jucam fotbal cu baietii in fata blocului, eu fiind una de-a lor.

In liceu, unul foarte sever, am fost prima care si-a facut permanent, asa ca sa seaman cu Cher, ceea ce l-a facut pe directorul de atunci sa ma scoata in fata liceului ca pe un exemplu de asa nu.

In lipsa produselor de styling, ma spalam cu sapun de casa, iar  buclele stateau extrem de bine, caci experienta de a-mi clati parul cu bere a fost intr-adevar una dezgustatoare, iar de atunci, cu greu suport mirosul de bere, poate ar trebui sa am alte amintiri legate de bere :).

Permanentul mi-a ars parul, iar eu din Cher am devenit mai degraba Jon Bon Jovi, asa ca m-am tuns si ca sa nu se vada firele de par alb, coafeza mi-a facut cateva suvite blonde. Cand am fost gata, m-a apucat plansul, caci eram toata blonda, iar satenul abia se mai zarea… In albumul de final de liceu sunt singura blonda de acolo…vopsita.

Nu stiam cum sa fac sa nu mai fiu blonda, asa ca am incercat sa ma vopsesc acasa cu negru, dar mi-a iesit verde, iar din cinci centimetri, ce sa mai tund?

L-am vopsit rosu si o mare perioada din viata mea am fost foxy…

Acum imi doresc din nou sa fiu foxy, ca sa amintesc de Primavara lui Boticelli…

Sa va bucurati de ziua de azi…

🙂DIGITAL CAMERA

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s