O zi inexistenta

Astept linistita.

Incerc sa-mi amintesc

Cum ar fii inceputul

In doi.

Clipe trecute departe de mine.

Sunt inima ce traieste

Iluzia iubirii.

Ma incearca dorul de mare.

Freamat albastru

Imbratiseaza tarmul

Plin de urmele lui Ieri.

Imbratisarea care nu s-a incheiat ma cheama inapoi.

Privirea mi-a cuprins gandurile nespuse.

Ceea ce n-a fost

A fost mai mult decat voi putea spune vreodata.

Lumini…

Amurg…

Zumzet de ganduri …

Imi ascult amintirile

Traind sentimentul primei iubiri…

Neincepute ,

Alerg spre o zi inexistenta…

๐Ÿ™‚

 

 

Advertisements

Nori

O excursie invaluita in frigul de dimineata spre un alt oras… mi-a purtat gandul desenat pe norii cerului din inima mea spre ceea ce inseamna sa fii parte din ceva-placerea si ingrijorarea de a fii mamica, cu santajul si manipularea consimtita, apropape complice… cu supravegherea atenta sau aproape inexistenta a tatalui…cu conspiratia bunicilor pentru binele exceptional al micului print din regatul care se numeste familie…

Rasetele irosite si frivolitatile inutile nu-si au rostul in fata sentimentului dorintei de a fii… mamica…

Naivitatea gandului ca mi se va intampla si mie imi da un sentiment puternic de bine… Poate..

Toate piedicile impuse cad rand pe rand…

Nu e rau sa visez, nu?

O familie, un partener, copii, rasete, zgomote si lamentari in jurul mesei, vizite anoste la medici si concedii mai mult sau mai putin reusite, origami stangaci din ceea ce se numeste viata, asezonat cu preocupari obisnuite a ceea ce se poate numi viata pe pamant,..

Poate imi doresc prea mult sa fiu…

Valentina

Este luni…

Clasic, fara remuscari, un nou inceput… de saptamana, de luna…

Este a doua zi din februarie… Da… Si ce-i cu asta?

Mereu am fost preocupata de cifre, de calcule facute fara a avea vreo importanta…

Sunt a doua fiica, dar pentru familia mea, asta a insemnat sa fiu ultima…

Este a doua luna din an, cea mai frumoasa poate din tot anul, februarie provoaca prin ceea ce este: anunta sfarsitul iernii si sarbatoreste dragostea cum nu se poate mai frumos…

Nu stiu de ce, dar ma indragostesc mereu de imaginea iubirii care continua sa renasca, ca mai apoi sa o uit peste zi, iar in noapte sa ma mangaie cu pete de alb si de verde, ghiocei smeriti in padurea de vise…

Imi doresc o intalnire, asa cum se cuvine…

Ma simt Valentina celui care va veni ca o furtuna linistita in viata mea…

Poate eterna Valentina a anilor care au trecut…

Zgomot de primavara va tasni din inima mea, aruncand scantei … in jur… schimbandu-mi numele pe moment… in Valentina…

Chiar se va intampla ?

Vara

Este vacanta…

Grijile ar trebui sa dispara odata cu mirosul fin al zilelor in care soarele ne iubeste mai mult decat in alte dati…

Ma gandeam ca voi putea in sfarsit lenevi, adancita in placerea de a visa…

Timpul s-a dilatat, iar cerul se acopera mereu de nori, pufosi, cu mesaje indraznete…

Ploua mereu si in fiecare zi lucrez, ceea ce este minunat, abia daca am timp sa-mi amintesc de inima mea albastra…

Printre lacrimile care ma mai coplesesc uneori, imi repet :,, Voi fii bine! Maine voi face mai multe… ”

Aproape am incetat sa ma cert, asa cum faceam odinioara…

Poate timpul meu nu a venit inca…

Zambesc…

Am puterea sa privesc joaca absurda pentru unii a copiilor din parc…

In ritm alert de tobe viata ne cheama sa ne bucuram de spectacolul oferit, gartuit, in fiecare zi…

Imi doresc sa dansez din nou …

Zambesc…

๐Ÿ™‚

 

Ploaia

Este un timp mohorat, de parca norii plang peste mine… peste iubirea infinita ce o simt in inima mea, dar, cu toate astea, linistea susurata din jur pare un ritm al pasilor pe tatami…
Incerc sa fug de amintirea imbratisarii noastre si de strangerea copilareasca de mana, cand eu incercam sa filosofez, pentru ca privirea mea sa nu te caute, simtindu-ma in pace impreuna cu tine,
Ne-am spus cuvinte de despartire, m-ai ascultat cu inima, plecand grabit cu speranta de a ma revedea la intoarcere…
Trenul s-a indepartat indiferent, iar ploaia m-a acompaniat aproape tot drumul…
Te priveam in minte cum fugeai spre o tinta numai de tine stiuta, avand in urechi rasuflarea ta si pe umeri urma mainilor tale…
Ploua, iar apa mangaie gandurile mele care se intorc mereu si mereu la tine…
De ce mi-e dor de noi?

Toreador

Privind in jur, cu primavara mai frumoasa decat un tablou impresionist, ochii se desfata cu bucurie simtind iubirea care invinge tristetea, natura imbraca haina vesela pentru a atrage in jocul ei albinele poleite de ambrozia zeului soare, orasul pare somnoros, iar femeile sunt mai frumoase decat de obicei, imbujorate de zambetul nazdravan al barbatilor, trecatori, emanad increderea unui toreador…in lupta pentru iubire…
Ole!
Incepe dansul curtenitor spre setea de vara, cu amagiri si iluzii… dragoste, amor, Iubire, asteptare, dezamagire…
Incercam sa ne mintim ca exista iubire…
Visez… miracolul care mi se va intampla din nou, mai frumos, mai pasional, mai rosu…
Amalgam de vechi si nou, incet si involburat, stins si tipat de lumina…
Privesc spre padurea pe care am strabatut-o in trecut, iar emotiile ma cuprind din nou ca o imbratisare care nu s-a intamplat…
Totusi, nu stiu de ce, inca licaresc in ochi un zambet fara voie…
Ma ridic… norii imi vorbesc in imagini…
Voi fii toreadorul in corp de femeie, inarmata cu vocea tremurata de emotia luptei inegale pentru minunea care se numeste viata…
On garde! Touche!
Ole!
Lรกmour… toujour…
๐Ÿ™‚

Pantofi de dans

In copilaria mea, asteptam ca mama sa mearga la culcare apasata de toate cate trebuia sa faca pentru noi toti, fratii ei, cumnatele, nepotii, al caror numar crestea pe masura ce anii treceau… cand se rezolva o problema, apareau alte trei, iar draga noastra mama era franta la ora noua seara, iar eu eram in pat de la opt,cu ochii panditi lamicul sforait care venea din dormitor, asa incat sa ma alatur tatei, la televizor, cand rulau filme de alta data…
Faptul ca la ,, maturitate” port 34 la sandale si 35 la cizme nu-mi este deloc simplu sa gasesc ceva care sa mi se potriveasca pe piciorul meu de Cenusareasa…
Azi mi-am facut cadou, caci este ziua Arhanghelului Gabriel, nu una,ci doua perechi de pantofi de dans pentru scena asta deosebita, incitanta si plina de aventura, care este viata pe care o traiesc cu zambetul pe buze,zi de zi…
Zambetul meu va ajunge acolo unde este si acum sufletul meu …
๐Ÿ™‚